CRISTALE AMARE

...EU

2011-05-24T09:19:00.043+03:00

Din nou...EU...
Aceeasi pagina alba,aceeasi cana cu cafea amara,acelasi rid ascuns in coltul sufletului,acelasi"off" invaluit de fumul suav si discret al unei minti ce arde mocnit in alt timp.Nu stiu cand timpul si-a frant aripile peste toate noptile mele ,de m-am trezit cu sufletul din ce in ce mai stramb in bataia tamplei,ca o nefiinta apartinand unui alt tablou,unui alt spatiu,unei alte secunde... Inca nu stiu daca mi-am jucat destinul la carti sau fiecare zi din viata mea e doar o pagina din jurnalul unui suflet ratacit si trist?!
Nu stiu daca pesimismul care ma mistuie face casa buna cu rasaritul fiecarei dimineti,daca lacrimile strambe si reci se armonizeaza cu vibratiile aritmice ale unei jumatati de inima,daca necuvintele se daruiesc cu buchete de liliac,daca iubirea sau despartirea miros a parfum Coco Mademoiselle...? Stiu ca inca imi mai pun in geanta,pentru ziua ce vine,o bucatica sfaramata de zambet,ca...desi inca mai calc cu pasi nesiguri si tocuri scalciate pe un drum cu suisuri si coborasuri,ma incapatanez sa cred ca la capatul jumatatii mele de vis esti tot tu!

Pink Autumn...

2010-10-22T20:26:00.023+03:00

M-am impiedicat de cuvinte soptite discret in ureche si de lacrimi rostogolite in par.Luna mi-a vibrat a emotie si mi-am simtit inima penduland de la suflet la sentiment.Mainile mi-au fosnit a mangaiere si mi s-a facut iar dor,un dor nebun. Si ca sa nu mai doara atat de tare,mi-am picurat anestezic din frunze uscate peste gene.
Mi-am simtit trupul amortind si cuvintele anesteziate in silabe dispersate,nelegate,gandurile faramitate si pumnii stransi.Am simtit incordarea tamplei la fiecare lacrima rostogolita.
M-am trezit ca mi-a fost dor sa ma intorc. Mi-am scuturat visele ingropate de scrum si brusc mi s-a facut sete.Mi-e sete de toamna,de ploaie ,de ganduri cu aroma de iubire,de silabe amestecate in necuvinte,de imbratisari invaluite-n mireasma de Versace Man. Si m-am trezit plangand dupa o toamna consumata,dupa o ploaie necazuta,m-am trezit oftand dupa cuvinte nespuse,tanjind dupa iubiri netraite si adevaruri nemarturisite.

In toamna asta frunzele cad desprinse din minciuna si au culoarea roz.

Toamna asta ma doare mai mult ca niciodata!

Pana cand minciuna ne va desparti...

2010-03-15T21:16:00.060+02:00

Gresim de prea multe ori!!!

Ne iubim dar ne ranim constient.Ne iubim si ne mintim cu zambetul pe buze,privindu-ne ochi in ochi,in timp ce ne tinem de mana!Ne iubim cu jumatati de masura,sovaielnic,stangaci.Ne iubim si ne mangaiem din priviri,ne aruncam saruturi fugare,frivole si-s doar jumatati de saruturi,jumatati de mangaieri,jumatati de iubiri ascunse in jumatati de inimi!Ne iubim fals,plafonat si trist,prea obositi,stresati,cu ochii inchisi si fara vise,cu dorintele ascunse-n cutii sigilate.Avem sentimentele precum esentele diluate,picurate cat mai adanc in jumatati imperfecte.

Ma intreb, cand m-ai iubit mai mult?? Atunci cand iubirea mea era completa,intreaga si pura,arzand cu flacara vie si patimas,sau cand,trasformata in scrum veritabil,a devenit mai valoroasa ca flacara insasi?! M-ai iubit cand ma chinuiam sa-ti storc de pe buze cuvinte imbracate-n epitete roz, sau cand fara nici un efort,ametita de siropul dulce-amarui al cuvintelor roz ,mult prea roz,ma aruncai sub dusul rece al propriilor lacrimi,ca pe-un betiv trezit din betia lui,mult prea devreme de-a se fi imbatat!Si totusi...cand m-ai iubit mai mult? Sarutul tau mirosea am parfum de dama si ma trezeam purtand un nume strain,cum la fel de ”strain” imi zambea adevarul schimbat pe-o minciuna...

Ma intreb cand te-am iubit mai mult!? Cand imi prindeam dezamagirile intr-un colier la gat si-mi asezam dorintele naive,sub perna,seara? Mi-am asteptat mult timp randul la iubire, pana intr-o zi...cand nu l-am mai dorit.Te-am iubit cand te-am imbracat in cuvinte,te-am iubit cand te-am dezbracat de haine,te-am iubit in vis si-n realitate, disperat si uneori frustrant,cu sufletul sectionat in mii de bucatele.Te-am iubit si m-am legat de iubire printr-un lant de sperante si iluzii,cu ganduri inecate in tamplele-amortite,cu vise abia soptite pe buze.Si totusi...cand te-am iubit mai mult? Te-am mintit sfidator,cu aceeasi masura cu care te-am iubit...

Si te-am iubit si te-am mintit...tu m-ai mintit si m-ai iubit ...si ne-am mintit ca ne-am iubit!!!

Spring breeze....

2010-03-07T20:19:00.018+02:00

Gandurile mele au miros de zambile,in diminetile in care soarele-mi zambeste palid ,intr-o primavara cu iz de iarna tarzie.Am senzatia stranie ca inca mai astept Craciunul ,acum, cand femeile isi prind cu snur alb-rosu dragostea in piept,drept martisor,cand se impart flori in semn de iubire si respect.

Dincolo de iarna asta ce pare sa nu se mai termine,eu stau si astept zilele cu zimbete prinse in ghiocei ,cu albastru ca visele nascute intr-o zi de Mai,cu verde ca ochii dragi mie,in care-mi odihnesc dorul si setea cumplita.O sete nebuna de viata,de nou,de aer,de flori,de vise,de iubire...de primavara .Am renuntat la cafeaua amara ,mult prea amara cum amare mi-au fost multe din primaverile irosite si am ales o primavara noua ,primavara asta si ceaiul de tei,biscutii cu aroma de ghimbir si iubirea mea veche cu buchet de liliac.

Mi-am promis ca primavara asta am sa dau la schimb lacrimile pe ploi,fiecare tacere pe-un sarut,serile triste pe buchete de flori,inima bolnava pe o inima indragostita,trecutul pe cel mai frumos vis, toate primaverile amare pentru cea mai fericita zi!

Vrea cineva sa facem schimb???

Confusions of time...

2010-02-05T19:18:00.030+02:00

-Nu te uita la mine!Stiu ca e multa dezordine in sufletul meu!!!!

Mi se intampla deseori sa-mi gasesc gandurile imprastiate pe jos,sa constat ca mi-am uitat zambetul pe nu stiu unde,ca visele mi le-am aruncat cu lenjeria de pat in masina de spalat.Atunci incep sa ma caut,pentru ca simt ca m-am pierdut! Vezi?Am sperantele atarnate de un nasture care sta sa cada,mi-am pus in sertare un teanc de dorinte si mi-am ascuns frustrarile sub pat...in papuci...
Nu te uita in jur si...scuza-mi deranjul! Mi-am inecat amarul in cafea si am varsat-o pe masa...peste iluziile imprastiate.Acum,iluziile sunt ude ,patate si inecate in cafeaua amara!Te surprinde cum stau aruncate pe covor sperantele mele? M-am invatat sa mi le tot calce in picioare cei in care am crezut si cred!Off...Nici nu stii cate doruri zac ascunse printre cartile acelea cu coperti vechi.Au prins miros de mucegai si s-au ingalbenit de-atata asteptare.
Stiu ,mi-e sufletul o haina ponosita,intoarsa pe toate fetele,carpita si zdrentuita!L-am dat de prea multe ori pentru o bucata de dragoste!Sunt un om sarac,ce vrei?Mi-am pus anii in comoda veche,pe cei urati si grei in sertarul de jos si pe cei buni,deasupra,langa caseta cu bijuterii.Sunt putini si pretiosi.Nu ma intreba de amintiri,nu pot sa ti le arat!Sunt incuiate-n minte.Poze...nu am!Nu-mi plac!
Paseste incet si cu grija!Ia vezi,sa nu te impiedici! Am deznadejdi la tot pasul,iar neincrederea zace mototolita printre hainele-aruncate.Daca o sa caut bine,posibil sa mai am uitate-n buzunare minciuni ieftine,din cele mai frumoase.
Iarta-ma!Iti citesc in ochi dezamagirea.E atata haos si timpul meu a luat-o putin razna!!!

Craciunul perfect...

2009-12-25T20:16:00.025+02:00

Am asteptat Craciunul cu o emotie nefireasca,precum cea a copilului care-si primeste si desface primul dar.M-am lasat prinsa de nostalgia sarbatorilor de cum s-a asternut prima ninsoare!Mi-am impodobit bradul cu aceeasi pasiune,mult mai devreme ca in alti ani,ca o garantie facuta copiilor mei si mie,insami,ca totul o sa fie perfect,ca sarbatorile vor fi anul acesta mai reusite ca anul trecut,mai bogate,mai speciale!
Prin latura mea altruista am cautat,ca in fiecare an,dealtfel,sa aduc bucurie, incantare si chiar uimire,celor dragi mie,prin gesturi,daruri,iubire,prin tot ceea ce ar putea face din sarbatoarea de azi-Craciunul perfect!

Din punctul meu de vedere,magia incepe atunci cand deja te surprinzi visand frumos despre toate astea si realizezi destul de tarziu cand se termina!Incepi sa te gandesti la daruri,faci planuri,socoteli,golesti cu inconstienta buzunarul, portofelul,cardul,te zbati intr-o euforie nebuna,nebuna sa impresionezi,sa smulgi acel tipat de bucurie,privirea si zambetul celor dragi care intr-un mod la fel de miraculos te trateaza cu recunostinta si chiar iti pregatesc un dar sub pomul de Craciun.Asa trebuie sa fie!In visul meu,in realitatea mea,asa trebuie sa fie!

Ce faci insa cand realizezi ca din toata "magia" asta,singura parte reala ramane aceea ca intr-adevar,cu o inconstienta deloc de neglijat,golesti buzunar,portofel ,card...motivat,desigur,de euforia nebuna.Nu zmulgi nici un tipat...sau zmulgi...un altul decat cel dorit,iar sub Pomul de Craciun nu exista un dar pentru tine in afara de cel pe care,cu precautie,ca in fiecare an,ti l-ai pregatit singura.Te consolezi, in cazul meu ma consolez,cu latura altruista despre care tot aminteam mai sus.
Si daca magia este doar euforie,iar realitatea este una materiala,ma incapatanez sa cred in dorintele mele,de ceva vreme mereu aceleasi,constante,purtate in suflet in fiecare zi si asezate sub perna in fiecare seara,trecute pe lista de dorinte din scrisoarea catre Mosul si asteptate sa iasa din sacul Mosului anul asta,sau la anul sau...candva...

2009-09-14T19:10:00.009+03:00

Miroase a toamna,a pamant ud si a frunze mucegaite.Miroase a seri lungi si ceai cu scortisoara,a placinte aburind si joc de carti la ceas de seara...Miroase a lectura de carte veche,a ciocolata amaruie asortata cu cafea fierbinte si a cantec ascultat in surdina... Miroase a pasi impleticindu-se in covor de frunze,a iubiri cu aroma de gutui,a vise despletite prin salcii.Miroase a doruri parasite ,ascunse in trandafiri uscati,miroase a fum de iluzii arse,a sperante invechite-n sertare. Arome subtile, incurcate si amestecate,amalgam cu iz de toamna umeda si rece.

Azi,sufletul meu se asorteaza cu toamna!!

Everything is going to change???

2009-07-14T20:56:00.023+03:00

Cand cei dragi pleaca de langa tine,ceva se imparte!Si mintea si inima,si sufletul...In fiecare valiza,pui cate-o bucatica din fiecare,pentru fiecare,dozate-n parti egale,sa fie ,sa nu duca lipsa,sa nu se uite...!Constient sau nu,stiut sau nestiut,incerci sa fi acolo,departe,sa protejezi cu gandul,sa alinti cu dragostea ,sa calmezi cu dorul.
Am simtit ,la modul neplacut ce-i drept,cum se manifesta stresul in a face si-a desface bagaje(si-au fost destule!),furnicaturile si golul din stomac si inima urcata in gat si pulsand pana-n timple ,stiindu-mi copii ca fiindu-le bine ,dar departe,fiecare intr-un colt de lume.Am ras cu un ochi si-am plans cu celalalt,mi le-am stras in brate si m-am lasat coplesita de emotie si dominata de ingrijoarare, in acelas timp.Am simtit,poate prematur,cum timpul isi urmeaza nemilos cursul,ca vine o vreme cand trebuie sa accept cu supunere ca mi-au crescut copii,ca fiecare isi va urma propriul drum, ca nu trebuie sa regret nimic atata timp cat exista o primavara care vine sa se suprapuna peste toate toamnele din sufletul meu,aducand cu ea implinirea bucuriilor viitoare.

2009-06-08T17:40:00.060+03:00

Tocurile rasuna ciudat pe asfaltul umed.Picaturile mari si calde se izbesc violent de corp,parul imi cade greoi pe spate,rochia-mi uda se lipeste de trup.Am apa in pantofi,dar nu ma sinchisesc.Pasesc calm,sfidator prin perdeaua de apa si aburi calzi tasnind din asfaltul incins.Strada pare ca se dilata,nu-i nimeni sa ma vada,doar eu si ploaia ce cade zgomotos si grea.Nu ratez nicio balta,nu vreau sa ratez nici una macar!Ostentativ si jucausi imi plimb mainile pe sub ramurile salciilor devenite suspicios de plangacioase sub povara ploii.Aproape ca imi vine sa abandonez adultul din mine,sa alerg,sa sar si sa dansez dansul ploii,ca un copil descult si rebel intr-un ropot de ploaie de vara...

Iubesc "destrabalarea" in ploaie pentru ca,intr-un fel,inca ma mai simt copil si am nevoie sa ma simt copil.E poate doar o senzatie sau un adevar ca m-am maturizat fortat,mult prea devreme,ca mi-am impartit copilaria intre o bicicleta si un carut pentru gemeni,ca m-am jucat in acelas timp si cu papusi si cu copii adevarati,ca am fost un copil obligat la o responsabilitate prematura fata de mine,insami,si de cei din jur.Si mi-a prins bine,si mi-a fost rau...In inima mea de femeie,am ascuns acea parte netraita a copilariei si-a adolescentei ramase neconsumate.
Azi doar tanjesc sa fac acele lucruri copilaresti,normale,firesti,nefacute la timpul lor.

Pasesc desculta pe asfaltul umed scuturand alene mainile in care-mi tin fiecare pantof.Ma lafai intr-un fel de eliberare de prejudecati si maturitate,ma simt ciudat,ciudat de uda si ciudata in fata oamenilor rasariti de nu stiu unde pe strada la capatul careia surade,in toata splendoarea lui,curcubeul.Impart zambete false ca o justificare a comportamentului meu imatur,adulmec infuzia de abur cald,umed,floare de tei si salcam,ca un balsam pentru un suflet ramas undeva copil.

Ziua de azi...

2009-04-08T08:36:00.004+03:00

Ziua de azi imi aminteste de intalnirea noastra.La capatul unui sir lung de luni, saptamani,zile si ore de asteptare,emotie,curiozitate,intr-un final ne-am intalnit. Prima privire mi-ai aruncat-o mie,desi,asemeni unui mugur firav de floare ce abia se deschide,ochii tai se pregateau sa vada aceasta lume!Te-am luat in brate,te-am strans la pieptul meu,tu,a doua comoara vie ce mi-a fost daruita!Ti-am sarutat ,in semn de "bun venit!"fruntea mica si incruntata,gurita cu buze mici,rozulii,parca pictate si ti-am pus acolo o gropita mica,mica de tot.Ti-am sarutat ochii,ca doua perle cenusii,nasucul abia rasarit, manutele cu degete lungi,firave si unghii de marimea boabei de piper,ti-am dezvelit din scutec piciorusele mici si delicate...Erai perfecta!!!Te-am intampinat in aceasta lume cu ce am avut mai bun:iubirea mea neconditionata!

Aud si acum ganguritul suav al micutei cu inele in par si inca mai vad primii pasi nesiguri.Nu am pierdut nici prima noapte cu febra si teama,o teama cu miros de penicilina si urme sangerande de injectii si acelas miros de penicilina ,si "rosu in gat"...Imi amintesc si acum ziua cand cautai pe trupul tau mic alunitele furate de la mine.Nu am uitat cum cautai ca zambetul tau sa semene cu-al meu ,cum afirmai cu convingere ca ochii tai sunt de la mine si parul...si gura...si chipul tot...si pielea catifelata si toata...esti rupta din mine...

Ziua de azi imi pune in fata copilul maturizat,poate mult prea devreme,care gandeste mult dar totdeauna frumos,cu o copilarie nederulata pana la capat si abandonata prea de curand in favoarea unei adolescente ce se grabeste sa vina.Doar ochii mici mai pastreaza vie o parte din gingasia chipului de copil.Tu,suflet frumos,cu zambet in priviri si clopotei in glas,cu vise frumoase,inocente ce se impletesc cu o maturitate ascunsa inca in sarafane de copil,tu care nu stii inca ce-i lacrima rupta din suferinta...As vrea sa n-o cunosti niciodata iar daca-o sa se intample,sa fie atunci cand ai sa ajungi la finalul unui film ca..."Ratatouille"!!!

Vreau sa respir!

2009-03-04T12:27:00.060+02:00

Am acceptat lucrurile care se intampla in viata mea fara sa caut argumente in background,doar cu o logica banala ca toate se intampla cu un rost.M-am calauzit dupa niste principii mai mult,sau mai putin sanatoase,care mi-au folosit la fel de mult sau de putin.Pana unde am ajuns,in drumul meu,mi-e greu sa definesc.Poate la jumatate,poate am trecut de jumatatea distantei ce trebuia parcursa,cert e ca am alternat intre stari contradictorii,incerte,ca...n-am facut nimic,ca n-am facut prea mult,c-as fi putut mai mult,ca pot sa fac mai mult,ca-i suficient atat!De cele mai multe ori,a existat un "daca" in jurul caruia am gravitat fara sfiala,constant,de fiecare data nelamurita,nemultumita dar niciodata suficient de ambitioasa.

Nu am crezut prea mult in zodii dar,obsedant,tot timpul m-au urmarit cateva cuvinte intalnite in descrierea zodiei mele,ceva legat de "conditia de viata ingrata si succes scump platit".Desigur viata si-a aratat ingratitudinea in toata splendoarea ei iar de succese...putinele succese...oare am avut?
Cu singuranta uneori e mai bine sa nu crezi in nimic! Nu stii ce ai pierdut sau ce-ai fi putut castiga,lasi totul sa curga din inertie,pentru ca daca nu crezi,nici teama nu-ti este,nici nu-ti doresti nimic!Nu e nimic!!

De ce nu-i viata simpla,fara complicatii,fara idei,fara sperante,fara dorinte, fara vise,fara ura,fara...fara...fara atate lucruri care ne complica uneori inutil existenta?Suntem condamnati la prea multe sentimente si putina iubire,la prea multe lacrimi si putine zambete,la multa durere si putina liniste,la multe iluzii si putine impliniri.Zau ca mi-as face viata asemeni unei pagini de blog pe care s-o controlez doar din tastatura si mouse:)De ce nu a inventat nimeni pilula de schimbat sufletele ,vietile si chiar destinul???.Dar "daca"toate se intampla cu un rost si cum sunt multe lucruri de neinteles in viata mea,capitulez cu demnitate dar cu speranta ca poate le voi intelege vreodata!Aleg cu resemnare sa traiesc primavara asta noua,sa ma bucur de zambete chiar si de cele false ,sa-mi incant ochiul cu muguri abia nascuti ai florilor ,sa respir parfum de zambile si frezii, sa inspir aroma cafelei de dimineata,sa ma bucur de mainile intinse,la un ceai de seara,ale zeitelor minunate intalnite pe o pagina de blog... si ar mai fi ceva de ales,dar n-am sa mai aleg...Vreau doar sa respir!

41...

2009-02-09T13:25:00.067+02:00

"... Esti atat de frumoasa cand razi/ Esti atat de frumoasa cand plangi si din brate-mi fugi/ Doamne, ce frumoasa esti cand imi zambesti. ..."

Un vechi refren in staruie in minte...Fredonez obsedant versurile,destul de fals si ragusit,imi arunc ochii in oglinda mare si rece,astazi parca mai rece si ma prefac ca nu vad multimea de fire de par alb si nici ridurile aparute la coltul ochilor.Imi spun sarcastic"buna dimineata,ce bine arati astazi!",pun mai mult fond de ten si incerc sa cosmetizez discret micile defectele ale varstei.Savurez aroma cafelei si-i multumesc cerului in gand ca ma pot bucura de ziua azi,de firele albe si de ridul din coltul ochiului,de copii mei dragi si fericirea fiecarei zile in care suntem impreuna si pentru ca,slava Domnului,nu stiu nimic depre ceea ce inseamna siguratea. Nu stiu daca trebuie sa plang sau sa rad de bucurie pentru ca,la miezul noptii,o sa deschid cel de-al 41-lea dar al vietii,pentru ca dincolo de ambalajul lucios si panghlici si fundite ornamentale frumos colorate,stau ascunse emotii,dorinte,lacrimi,impliniri si neimpliniri,iluzii si deziluzii,daruri pe care viata le-a pregatit pentru mine oferindu-mi-le neconditionat.Am parcurs jumatate din drum balansandu-ma intr-un univers de contraste,intre decizii si nehotarari,dar vreau sa ma trezesc maine mai puternica decat ieri,si-mi spun ca tot ce-am suferit a fost calire,ca fiecare lacrima isi gaseste rasplata in intelpciune.La 41 de ani nu o sa-mi numar nici ridurile,nici firele albe,nici urarile primite cu minciuni parfumate si dulci!Am sa numar dorintele inca nespuse si visele insailate la lumina mintii,fiecare cuvant de rasfat si fiecare floare primita,fiecare zambet daruit si gandurile nascute frumos.Am sa-mi sculptez in suflet si in minte fiecare emotie si fiecare vibratie a clipelor in care voi putea sa marturisesc cu nonsalanta ca iubesc si sunt iubita,fiecare sarut si fiecare imbratisare care sa-mi aminteasca cata dragoste mai am de oferit,fiecare dimineata in care-mi voi privi din pragul usii copii dragi cum dorm .

..."Esti atat de frumoasa cand plangi..."cant fals si ragusit si sorb din cafeaua amara.O lacrima se prelinge usor pe obraz...si dupa ea inca una...Plang de emotie si plang de tristete pentru ca am mai inchis un capitol in ceea ce eu numesc"Povestea mea",pentru ca ma uit in oglinda si azi,ma vad frumoasa chiar daca plang!

Dependent de tine

2009-01-21T12:48:00.070+02:00

In ochii tai ma regasesc atat de calm ca uit de mine si ma abandonez in totalitate privirii tale.Ma simt putin incurcat si stingher. Las doar tacerea sa curga sacadat intre noi si perdeaua de fum ce ne separa.Sunt atatea lucruri nespuse intre noi,cuvintele si dragostea imi stau pe varf de buze si inima,si minte...Si vreau sa le strig,si vreau sa le uit...si nici macar nu pot sa te ating...Asculta-ma in gand, daca poti!Nu vreau sa-ti stric siesta de-o tigara dar nu renunt la tine!Doar stau retras,ascuns si te privesc...Si-mi placi al dracului de mult asa neclara si stearsa cum te zaresc prin valuri de fum si te iubesc si mai mult cand te gasesc ratacind in tacerea distanta si rece,talmacind sentimente frivole ascunse in zatzul de cafea... N-ai vrea sa arunci tigara aia odata?Ia-ma pe mine in palmele tale si joaca-te la fel!Inspira iubirea ce te inconjoara si soarbe-mi drogul numelui tau de pe buze!Ascunde-mi chipul in asternuturi satinate si dantele si mangaieri,sarutari si trupuri impletite,aprinde-ma si stinge-ma in dezmierdari si soapte patimase si vulgare.Lipeste-ti geana de ochii mei si lasa-ma sa vad lumea ta de femeie traind intre rasarit si apus de iubire,sa simt parfumul tau incorsetat pe trup si veninul dintilor ce-mi musca buzele.Ador sa ma topesc in febra nebuna sa uit ca exist,sa ma topesc in vise cautandu-ti bratele si sa ma leg cu ele,sa-ti tot soptesc in agonie,secrete si cuvinte pana cand am sa imi pierd sufletul bolnav.Am sa-mi amintesc oare, cand m-am pierdut cu totul sufocat de esenta dependentei de tine?

Prea multa ura...

2009-01-12T09:58:00.056+02:00

Uneori am suficiente motive sa urasc, suficiente motive sa abandonez dorinta de a merge mai departe ducand in spate amintiri,fapte,cuvinte de care as vrea sa ma lepad ca de niste zdrente.De ce nu ne-a fost lasata puterea de a sterge clipe,zile din viata noastra,asa cum stergem din text paragraful care nu place.Mi-as pune amintirile urate pe-o hartie si i-as da foc,as savura plina de ura si razbunare fiecare scanteie si fiecare strop de cenusa si n-as irosi nici macar o lacrima incercand sa sting focul maniei care m-a mistuit pe interior

Detest momentele in care m-am mintit frumos si am acceptat buchete de minciuni frumos ambalate pentru ca imi era mai usor,in clipele sterse si fade,sa vad negrul drept roz si norii drept fluturi.Urasc amarul si otrava clipelor in care am tras dupa mine umbra faptelor mele,disperarea si neputinta cu care m-am hranit, zambetul fals afisat cu sfiala si teama de a nu deconspira adevarata drama.Urasc dispretul uneori cinic si obscen servit fortat si mult prea matinal,urasc cuvintele azvarlite la intamplare,cuvintele care m-au desfiintat si m-au reconstruit distorsionat,urasc sufletul meu spart pe interior,cu prea multe cioburi lipite...si imprastiate iar,cu parti pe care ma tem ca le-am pierdut si n-o sa le mai gasesc niciodata!

Urasc toate clipele frumoase pe care le-am lasat neconsumate,iubirile abandonate intr-un jurnal nescris,naivitatea cu care am ranit si m-am lasat ranita si cel mai mult urasc ca n-am stiu sa ma iubesc!
Cu atata ura un suflet,ma tem ca n-am sa stiu sa mai visez frumos...

Privind in urma...

2009-01-08T11:20:00.051+02:00

M-am trezit intr-o zi ca viata mea,simpla cum era ea,era aproape perfecta.Intr-o alta zi viata mea aproape perfecta,se contura pe alocuri imperfect cu umbre,cu stari si trairi mai mult sau mai putin definite.O simpla pendulare de la perfectiunea aparenta la imperfectiune pe fondul unei tranzitii care nu mai stiu cand a inceput si nici cand se termina.Am avut sansa sa fiu destul de flexibila la schimbarile din viata mea.Am acceptat cu resemnare perioadele grele si am savurat binele cu precautie si teama ca nu cumva sa ma confrunt cu linistea de dinaintea furtunii.

Am plans pe-ascuns si-am suferit ori de cate ori viata mi s-a parut nedreapta,am strigat cu disperare,am cersit indurare si iertare cand m-am simtit sufocata de neputinta,am cautat imbratisarea,pieptul barbatului de langa mine si bratele lui puternice ca o consolare pentru atatea lacrimi aruncate si atatea suspine.Am plans la necaz dar n-am stiut sa plang de bucurie.Binele din viata mea l-am trait lepadandu-ma cu sfidare de greu.M-am bucurat ca un copil,cu teama ca flacara acelei lumanari care arde,o sa se stinga la prima suflare si atunci o sa dispara si lumina si caldura.M-am rasfatat pentru fiecare zi de bine din viata mea.Am aruncat ostentativ cu banii pe lucruri pe care le-am iubit,le-am pretuit,in ele m-am vazut mai frumoasa,mai altfel,desi eram tot eu,si pe care pe urma le-am abandonat sau le-am vandut,sa ma pot rasfata cu altele.La sfarsit am cautat imbratisarea,pieptul barbatului de langa mine si bratele lui puternice ca o consolare pentru toate gesturile mele nesabuite.

Iubirile mele au fost ca anotimpurile secetoase,sarace,neloiale.Au avut soare si nori,veri si ierni.Ca o ironie m-am indragostit de fiecare data in octombrie,in decor de frunze mucegaite,crizanteme si romante vechi si mi-am pecetluit-o cu primul sarut,cu mireasma si flori de liliac si fluturi in stomac,in mai.Am iubit ascuns, insetata de dorinta de a fi iubita,cu disperare adolescentina,uneori fara raspuns si fara replica.Eram mult prea tanara si mult prea naiva iar iubirile mele erau hranite de dorinta inocenta varstei,de ganduri ascunse si otravite si minciuni spumoase,de nonsalanta cu care ma agatam de fiecare declaratie sau marturisire ca de un vis promis .Adevarata iubire mi-am tatuat-o in inima,intr-o zi de iunie cand ne-am promis cu lacrimi de ploaie,pe ritm de tunete si artificii de fulgere,sa ramanem impreuna.Anotimpurile au trecut cu succesiunea timpului iar cand mi se face dor,ma intorc uneori cu nostaligia gandului la iubirile vechi,la tineretea mea.Acum pot sa iubesc zgomotos si efervescent cu patima si maturitate profunda,sentimentele pot sa le strig vara si sa le ascund iarna si pot sa-mi amintesc sa astept si sa visez la o primavara timpurie cu fluturi si mireasma de liliac.

New Year's Concert

2009-01-01T17:01:00.006+02:00

Daca e ceva ce iubesc in prima zi a anului,este sa urmaresc la televizor Wiener Philharmoniker New Year's Concert.As putea spune ca a devenit un ritual de final de sarbatori,ca in fiecare an,daca timpul imi permite,sa urmaresc acest concert.Nu-s o mare melomana dar,cu modestie afirm,sunt dintre cei care mai iubesc muzica clasica.Dincolo de clasa si rafinament,caci nu despre asta e vorba,concertul asta are ceva special,chiar daca aproape an de an sunt interpretate aceleasi partituri apartinand celor doi Strauss,tatal si fiul,anul asta au interpretat compozitii apartinand lui Joseph Haidyn.Ceva nou,o interpretare noua,o punere in scena noua,originalitate,farmec,totul cu daruire chiar daca colectia e aproape aceeasi.Un fel de picatura chinezeasca,ceva ce incanta placut nu numai urechea si ochiul celui ce asculta si vede,ceva ce place pentru ca ne lipseste.Personal pot sa declar asta,desi se gasesc solutii de ascultat muzica clasica dar...lipseste!Zau ca lipseste! Nu-i vorba numai de muzica in sine,e vorba de faptul ca,spre deosebire de noi,altii nu renunta la valorile lor ci trag cu dintii de ele pentru ca un om marunt ca mine,sa se poata bucura putin,in fiecare inceput de an pe 1 Ianuarie.Totusi,urmarind acest concert,nu am putut sa nu ma intreb:de ce nu mai compune nimeni asemeni marilor clasici???

Intre vechi si nou

2009-01-01T02:46:00.013+02:00

Un alt an,o ultima fila a unui alt capitol in aceeasi veche poveste pe care o reprezinta viata insasi.Nu am sa vorbesc despre anul pe care tocmai l-am incheiat pentru ca daca pana acum am catalogat anii in buni sau rai,de data asta n-am sa o mai fac.Am sa spun doar ca a fost un an cu o incarcatura emotionala puternica din toate punctele de vedere,un an in care m-am redescoperit ca fiind o alta,un an in care m-am inconjurat de iubire si lacrimi iar vanitatea si umilinta nu mi-au fost tocmai cele mai bune prietene.O furtuna ce a culminat prin resemnare in fata "dezastrului" pentru ca am ales sa-mi spun "asta e!",sa-mi adun puterile,sa ma ridic,sa trag aer in piept si sa merg mai departe!N-am sa vorbesc nici de ploaia de artificii si nici de cupa de sampanie spumoasa cu care am intampinat noul an.Dincolo de spectaculos nu-i decat o imagine care tinde sa se devina o banala fotografie de album.Poate suna aiurea dar recunosc ca nu ma pot bucura ca intr-un stil pompos,fastuos,mai numar un an in calea batranetii.Cred ca imi e suficient,ca trebuie sa accept asta si sa-mi rezerv suficienta rabdare si placere in a descoperi ce daruri ambalate frumos,in cutii inca neumblate,mai are viata de oferit.

About Christmas

2008-12-28T18:13:00.010+02:00

Niciodata n-am avut Craciunul visat! Au fost fragmente,franturi din ceea ce ar defini un Craciun aproape perfect.Nici macar nu pot spune ca mai am o parere despre cum arata sau ar arata Craciunul.Desigur asociez imaginea cu multitudinea de clisee intalnita in filme,in carti,incat e foarte greu sa mai am o imagine proprie si personala.Nu stiu daca Craciunul de anul asta seamana cu cel de anul trecut sau de acum doi ani.Ma straduiesc,de fiecare data,sa trezesc macar putina bucurie celor din jur.Nu stiu daca am reusit sau nu,caci n-am primit nici macar un semn de multumire in schimbul ostenirii mele dar,asta e ceva cu care,deja,m-am obisnuit.Cred ca singurul moment de bucurie este acela in care fiecare isi desface cadoul.Grimasa fetei reflecta perfect marimea bucuriei celuilalt,iar eu am avut parte de multe "surprize"la capitolul asta.Vina mea e ca eu vad lucrurile putin altfel si emit uneori prea multe "pretentii".Defectul unui om care crede si iubeste Craciunul!Asta e!Nu pot citi gandurile nimanui,sunt doar un simplu om care s-a straduit,atat cat a putut,sa aduca putina bucurie!..Si pe urma,nici macar nu stiu daca astept ceva in schimb!Poate ca ceea ce astept e doar in mintea mea,in sufletul si inima mea,in cartile citite si in filmele pe care le vad!Poate va veni o zi in care va exista mai multa bucurie in jurul meu,mai multa dragoste,vor fi,poate,mai multe daruri...Cine poate stii??

2008-12-22T21:08:00.000+02:00

clair de lune

2008-12-09T18:34:00.000+02:00

Confuz

2008-12-09T09:37:00.003+02:00

Timpul se scurge incet doar cu o simpla sonorizare de fond.Aproape,tot mai aproape de un alt final...aproape de un alt bilant...inca unul...Incerc sa las gandurile sa prinda contur in pagina alba,pe fundalul unei melodii ritmate.Incerc sa ingor tendinta de a pune pe tapet ce am sau ce nu am realizat pana acum.Simt ca am inca multe restante la multe din dorinte,la multe din tot ceea ce as fi vrut sa-mi ofer mie insami.Privesc indiferenta dincolo de fereastra incercand parca sa gasesc ceva,un punct de reper,o idee,acel ceva de la care sa pornesc incercand sa ajung nu stiu unde.Inca mai caut,inca mai incerc sa-mi limpezesc gandurile,sentimentele.Ma gandesc la mine incarcand sa schitez un contur propriei mele imagini,sa inteleg mai bine unde si cum ma regasesc in proprii ochi si ma descopar ca fiind o mica Cenuseareasa in cautarea pantofului pierdut.Caut in interiorul meu ca in rafturile pline cu carti ale unei biblioteci,ceva sa ma atraga,acel ceva mult prea personal ceva sa-mi placa!Poate e doar o parere sau chiar realizez ca ceea ce am considerat definit,amprentat, personalizat eu-lui meu,acum e confuz sau chiar nu mai exista!Am senzatia ca am ratacit sau pierdut mare parte din valorile in care alta data credeam,ca intr-un fel ma identific in drama celui care rataceste pe propriul drum pentru ca nu se poate recunoaste pe sine.Am lasat undeva mult prea in urma dorinte si vise personale,pe unele le-am ignorat complet iar altele le-am strivit pur si simplu sub pasii timpului.Am ales sa merg ghidata de dorintele celor din jur pana cand dorintele mele nu au mai fost ale mele ci doar niste dorinte de imprumut!Acum nu vreau decat sa las in urma lucrurile triste,lucrurile fara forma,culoare,sens.Ma gandesc ca ceea ce am avut si am,face parte din provocarile vietii,ca in toti acesti ani m-am dovedit un real talent in a ma declara inutila dar suficient de capabila in a lasa sa treaca anotimpurile pe langa mine.

...BANAL

2008-12-03T15:10:00.009+02:00

O perdea de ceata se lasa ca un prolog inaintea noptii.Se profileaza o seara mohorata de decembrie...Mi-as fi dorit sa ninga,sa-mi port pasii pe strazi,la ceas de seara,in decorul fulgilor la lumina lunii.Visez la decorul feeric al iernii,imbinat cu atmosfera sarbatorilor ce stau sa vina.Azi,mai mult ca niciodata, mi-am dorit sa primesc flori!De ce oare? Mi-am dorit...imi doresc sa fie o zi speciala.Nu e decat o banala zi de Decembrie,o zi in care nici nu ninge...nici flori nu voi primi!Asta pentru ca fiecare data,aproape de fiecare data,zilele mele "speciale" mi le-am facut sigura!Nu pot avea pretentia ca cineva ar putea intui simple si banale dorinte ascunse intr-o minte de femeie,pentru ca e prea mult sa cred ca cineva,in lumea,asta ar putea vibra in acelas ritm cu mine!

Andrew

2008-11-08T16:50:00.070+02:00

...Despre Andrew ma gadesc sa scriu de multa vreme.Este doar un personaj comun,un om obisnuit,al carui nume de imprumut,il voi folosi cu riscul ca cineva o sa se supere.Despre Andrew am schitat o multime de portrete.Fiecare schita unica in felul ei,este doar un instantaneu despre ceea ce Andrew reprezinta in mintea mea.Andrew poseda acel putin care atrage,incita dar si respinge in acelas timp,picatura de pacat ce te-ar putea face sa simti cum sangele-ti alearga prin vene,sa-ti doresti sa evadezi dincolo de ratiune.O imagine care,dantelata mental,sfarseste intr-un tablou inramat despre ceea ce inseamna "tentatie".Este ca picatura de imperfectiune intr-un spatiu perfect,un suflet ascuns intr-o clepsidra,o amintire inchisa intr-un ochi de timp,o iubire de-o zi tranformata in scrum...Il privesc cu timiditate pe ascuns,prin perdeaua fumului de tigara si vad dincolo de calmul stapanit de complexitatea unor sentimente afisate la intamplare,un inel pe deget simbolizand un juramant expirat de mult,o viata devenita o banala rutina.Accepta ziua de azi ca o capitulare in fata destinului,stiind ca maine ar putea fii un anotimp nou,o alta provocare de sine,un refugiu,o potentiala evadare de langa o posibila "ea" sau regasirea pasilor pierduti in umbra.Poate ca iubea sau iubise,poate ca viata lui era doar un ecou al unor povesti noi si vechi,poate ca povestea lui semana cu a mea sau a altora...Cine ar putea stii? Andrew,in esenta,nu este decat o imagine a ceea ce,fiecare din noi,iubim intr-un barbat,firimitura de sensibilitate la care nu putem ajunge niciodata,acel cliseu care ramane vesnic invaluit in mister,sentimente ascunse pe fondul unei iubiri despre care nu stim niciodata daca ne apartine...

Un puzzle...

2008-11-06T20:41:00.004+02:00

Gandurile-mi alearga dezordonat prin minte.Din nou captiva intr-un labirint!Viata mea,acum,e ca un "puzzle" pe care nu reusesc sa-l montez.Am pierdut piese...indemanarea...rabdarea.Asez piesele...una si inca una...mainile imi tremura...Creez franturi de mulaj,sabloane fara forma,fara sens,piesele nu se imbina...Ma intreb uneori unde am gresit??Simt ca am clacat undeva si ma intreb unde?Am senzatia ca unele greseli se intorc impotriva mea ca un bumerang si singura arma pe care o am e rabdarea...rabdarea de a primi,cu calm,lovitura dupa lovitura.Oare exista si o lovitura de gratie?Dezamagire...un univers din care nu pot evada.Amar...un gust care persista!As vrea sa schimb ceea ce simt acum,as vrea sa cred ca exista adevaruri care nu dor,ca fiecare zi trista e doar un simplu tablou in tonuri de gri si...violet,ca voi reusi sa gasesc piesele lipsa din puzzle si poate ce e mai important:nu am clacat!

Dor...

2008-11-05T11:51:00.025+02:00

Uneori,imi place sa ma gandesc ca esti doar un inger.Nu ca ai fi meritat sa fii ajuns un inger!...Doar daca,in milostenia lui mare,Dumnezeu ar fi ascultat ragaciunile cuiva!Mi-ar placea,insa,sa cred ca esti chiar un inger,unul trist,obosit...hoinar...E felul meu de a ma consola atunci cand mi se face dor,foarte dor,de tine.Imi spun,ca esti aproape,destul de aproape ca sa ma vezi si esti doar putin...foarte putin suparat!De asta nu te mai strecori,ca alta data,in visele mele si nu-mi raspunzi atunci cand iti vorbesc!Ai putea intelege cit imi lipsesti,ce dor imens imi e de tine? Stii, mirosul tau de colonie veche imbinat cu tutun,inca il mai simt si-acum!..Si iar mi se face dor,si atunci cand pot,pe-ascuns,imi bag nasul sa mai simt macar odata parfumul pielii tale,uitat in camasile vechi.Nu plang,pentru ca nu vreau sa ma vezi cum plang!Strivesc cu ura lacrimile atunci cand apar!As vrea sa strivesc si durerea pe care o simt!O durere absurda,care nu trece,ancorata de-atata timp de sufletul meu...Imi imaginez ca n-ai plecat si doar te-am ratacit pe undeva,iar tu,inger cum vreau sa cred ca esti,stai si ma privesti,si plangi atunci cand eu nu vreau sa plang,dar plang,suferi atunci cand sufar si eu,ma iei in brate,chiar daca eu nu simt...asa...cum n-ai facut-o niciodata!
Inca ma mai gandesc ca-mi vei deschide usa,ca am sa te mai vad in prag,sa-ti simt buzele umede pe obraji.Inca mi-e dor sa-ti mai vad chipul mic cu ochii verzi sticlosi,cu sprancene groase separate de o cuta profunda,fruntea inalta delimitata discret de parul negru si moale...N-a mai ramas nimic...nimic...Doar amintiri...si o fotografie,pe care,o iau uneori si o mangai pe furis...asa...cum n-am facut-o niciodata!...Si pentru ca asa imi este mai usor,de fiecare data cand mi-e dor,ma gandesc ca esti doar un inger...

Ganduri...

2008-10-22T08:36:00.031+03:00

...Noaptea a trecut prea repede iar dimineata a inceput prea devreme.Incerc sa ma eliberez de amalgamul de vise ciudate si ganduri,intrebari si nelamuriri, succedate cu repeziciunea mintii,la granita constientului de inconstient.Am tras in piept o gura din aerul rece al diminetii,ca din seva unei surse de echilibru cu care vreau sa ma incarc de teama,precauta,evitarii unui alt dezechilibru.Ma uit la telefon,cu o dorinta nestapanita de a suna.Ma hotarasc sa-ti scriu...Aleg la intamplare cateva cuvinte pe care le arunc dezordonat pe coala alba.Sorb din cafeaua amara,astazi mai amara ca oricand,si-mi fac iluzii ca poate ai vrea sa stii ce simt si... ca o consolare,sa-ti spun ca ziua de ieri a fost doar o furtuna consumata intr-un pahar cu apa,picatura de venin ce a dat pe-afara.Ma simt golit pe interior,secat de orice dorinta,cu parti de sentimente facute scrum,cu sperantele calcate in picioare si aruncate la cos.In mine mai bate doar o jumatate de inima cu o desincronizare a ceasului meu biologic,o zvacnire a unor aripi frante,ce se incapataneaza sa zboare.Inca mai cred ca ploile care cad plang povestea noastra,ca mai sunt multe cuvinte nespuse,ca parfumul tau injectat in piele si in sange o sa te pastreze in mine pentru totdeauna,ca povestea inca mai continua si nu am pus decat o virgula la capat de rand...

Nostalgie

2008-10-18T20:25:00.005+03:00

Nu m-am considerat niciodata o fire nostalgica.Poate ca mi-am dorit dar n-am stiut sa fiu,poate ca sunt dar nu ma recunosc.M-am luat la intrecere cu timpul si simt ca am ratat multe momente,clipe,sentimente,trairi.Anotimpul asta deja ma epuizeaza.Il urasc!Am senzatia ca asist neputincioasa la aceeasi sentinta prin care ea,toamna,condamna natura.Frumosul se sterge incet!E drept ca o face remarcabil,daca e sa iau in considerare succesiunea paletelor de culori in contrast cu tabloul specific bacovian.Octombrie si-a facut intrarea cu o perdea de ploaie rece si deasa.Ploaia si frigul au stirbit din candoarea acelor zile cand imi venea sa-mi strig,cat pot de tare, fericirea.Nostalgie?E drept,parca as vrea sa-mi port pasii pe alei,sa-mi ingrop picioarele in covorul de fruze uscate,sa-mi las chipul biciuit de picaturile reci ale ploii,sa ma mai asez pe aceeasi banca din parc,incercand sa nu tulbur din linistea iubirilor marturisite si nemarturisite,a imbratisarilor patimase,a saruturilor furate si a juramintelor nespuse.Imi lipsesc plimbarile pe stradutele mici si cufundate-n tacere,unde iscodeam obraznic perechile de indrgostiti furisate de ochii lumii.Parca as vrea sa mai inspir aerul mirosind a castane,a ploaie si fum...a ud...a frunze mucegaite...a mireazma de crizanteme si parfum de fructe...Sa tarasc dupa mine,ca alta data,doar gandurile iubirilor neimpartasite,sa cred ca,in mine, inca mai bate o inima tanara!Din nou...nostalgie?Poate ca imi e deajuns o zi in care sa ma ascund de umbra ploii,sa suiere vantul si sa cada frunza,sa stau cufundata in linistea cartii ,tacerea sa ma inunde iar dragostea sa ma invaluiasca!...

Imaginea din oglinda...

2008-10-12T13:02:00.024+03:00

Statea inghemuita-n fotoliu,sorbind delicat din cafeaua amara.Cu fiecare inghititura parca sorbea din amarul timpului.Statea acolo... cu privirea pierduta undeva...departe,cu fruntea usor incruntata,cu parul de culoarea castanei cazandu-i dezordonat peste umerii goi,cu picioarele stranse lasand sa se vada genunchii ei mici si rotuzi.Era felul in care adora sa-si bea cafeaua.Un mic ritual pentru zilele calduroase si linistite de week-end,respectat cu strictete pana la cel mai mic detaliu:cafeaua amara, o tigara uitata intr-o scrumiera,dar pe care nu o va fuma niciodata,si nelipsitii trandafiri,de fiecare data cate 19.Camera era inundata de o lumina aurie data de razele soarelui care patrundeau ca o binecuvantare prin perdeaua deasa si matasoasa, in culoarea frunzelor,la inceputul toamnei.Ar fi stat asa ore si zile in sir.Era doar ea si amintirile ei,amanunte pe care nu ar fi vrut sa le piarda, pentru ca cele pierdute nu meritau sa fie pastrate.Viata nu fusese prea blanda cu ea. Adunase destula cenusa in suflet suficienta cat sa-si doreasca sa stea departe de oameni...izolata de lume ...In felul asta,durea mai putin.Era de mult timp captiva intr-un labirint al propriilor ganduri.Un fel de joc al remuscarilor,al regretelor pentru toate neimplinirile ,pentru esecurile si ratarile pe care viata cu ostilitate i le constientizase rand,pe rand.Devenise o provocare indentificarea momentelor in care fericirea ar fi putut avea culoare,contur si chiar sa existe.Se consola deja cu ideea ca viata perfecta este doar o eticheta,ca e mai simplu sa simulezi echilibru cand platesti cu propriul dezechilibru interior,ca adevarata iubire se naste doar din dorinta si ca de prea putine ori "maine" poate fi mai bine decat "azi" .Implinirea ,caci exista una ,se contura prin fiintele dragi ei,lumina care nu-i putea fi luata,darul cel mai de pret pe care il facuse viata ,motivatia neconditionata pentru ceea ce insemna daruire.
Statea acolo,sorbind sacadat din cafeaua amara,cu un calm care sfida secundele care treceau.Astepta...inca astepta...Ce? Era secretul ei asa cum un secret era felul in care privea uneori in oglinda.Era un fel de evadare nostalgica intr-un spatiu stiut numai de ea,sau poate o regasire a unei stari sau emotie care,cu subtilitate, s-a incapatanat sa existe,o reflexie a sufletului ei,o tradare a unei neimpliniri.Era singurul loc unde putea sa revada iar...si iar...cum magia avea efect.Acei ochi verzi prindeau contur si chipul...acel chip putea sa existe.Isi dorea imaginea din oglinda!Un ecou al unor sentimente uitate undeva,o amprenta a unei dorinte care nu putea fi stearsa.Certitudinea ca imaginea din oglinda nu avea sa ramana doar o imagine!

2008-10-04T17:16:00.000+03:00

Sunt intr-o mare pana de idei.Fie m-am linistit dupa asa zisele furtuni din ultimul timp,fie accidental am suferit o spalare de creier,fie chiar trec printr-o perioada de criza de inspiratie.Nu ca as fi un real talent! Uneori ma intreb si eu, ce m-a determinat sa scriu pe blog? Poate idea de a fi in "tendinte" caci asa e trend-ul,ma chinuie,realmente, talentul sau este ceva ce tine de trecut...Cui ii pasa? De parca ar si interesa pe cineva!Sunt doar un om neinsemnat care s-a trezit ca are si el ceva de spus si ne avand cui, a hotarat sa scrie pentru sine.Paradoxal ar fi, sa reusesc sa ma impresionez...eu...pe mine!Ha,ha...La cat de haotic se invart gandurile,ideile prin capul meu, probabil ca voi gasi intr-o buna zi momentul prielnic pentru a le pune ordonat in sertarul mintii,folosindu-le ca pe o reala sursa de inspiratie in ceea ce voi scrie.Pana atunci,inapoi la haos! Voi lasa gandurile la decantat.

...Cuvinte

2008-09-26T10:07:00.000+03:00

Cuvinte...uneori totul se reduce la cuvinte.Cu ele ti-am construit chipul cand nu erai decat imaginar,un simplu pasager in mintea mea.Prin cuvinte ti-am dat viata si ti-am deschis o poarta catre inima mea.Am incercat sa te leg prin cuvinte,sa nu-ti doresti vreodata ca sa mai pleci de-acolo.Cand nu puteam sa te ating,te-am mangaiat prin cuvinte.Am vrut de mii de ori sa-ti vorbesc!De fiecare data cuvintele mi-au inghetat pe buze,articuland doar sunete stinghere.Ti-am vorbit din priviri!Minute...ore...zile...Pentru noi,din cuvinte,am construit paradisul.Acolo te-am dus de fiecare data ,de cate ori am vrut sa fiu doar eu cu tine.Te-am dezbracat si te-am imbracat in cuvinte,te-am dezmierdat si te-am iubit!...Si te-am iubit mult...mult ...pana cand m-am simtit vlaguita,secata pe interior de-atata dragoste.Te-am iubit si te-am urat in acelas timp.Cu o ura sufocanta,te-am alungat,te-am indepartat si te-am ranit prin cuvinte si tot cu ele te-am adus inapoi.Ti-am ingrijit si sarutat fiecare rana, si n-am gasit suficiente cuvinte pentru a-mi cere iertare....Si cat am suferit, sa-ti spun prin cuvinte?
Daca nu as fi avut cuvintele ,le-as fi reinventat doar pentru tine! Si daca nu as fi existat eu, toate aceaste cuvinte ar fi fost in zadar!!!

Iluzii pierdute

2008-09-22T12:27:00.000+03:00

Se spune ca atunci cand iti doresti ceva foarte tare,sigur se implineste!Trebuie doar sa crezi!

Am senzatia ca ,asemeni unui copil aflat la primii pasi,invat cum sa am incredere in propriile-mi instincte.Ma las invaluita si coplesita ,in acelas timp ,de sentimente stranii.Sufletul plafonat,pana acum, in aceleasi framantari care tin de tiparul zilnic ,se supune unei metamorfoze dictata de ingemanarea dintre ceea ce ochiul percepe ca fiind "nou" ,constiinta ca fiind "inexplicabil"si insasi eul meu ca fiind "absurd".Ca si cum deja celebra replica "never say never" nu ar fi suficient de"celebra" ,ceea ce incontestabil am numit destin a demonstrat inca odata ca iubirile sunt inutile,ca prea mult orgoliu nu ajuta la nimic,ca traim scenarii nescrise inchipuindu-ne ca fiind personaje alese la intamplare menite doar sa-si joace rolul pana la final,ca niciodata nu ne dorim suficient de mult "acel lucru" si ca de cel mai multe ori visele nu se implinesc!!!

Amar....

2008-09-19T19:07:00.000+03:00

M-am trezit in fata unei pagini albe,patrunsa de dorinta de a pune pe tapet ceea ce simt ....Si cate nu simt.Furtuna din viata mea mi-a lasat sufletul dezgolit de si-asa putinele sentimente pe care le aveam...le mai aveam.Au ramas sechele ,franturi,bucati de suflet insailate in ceea ce sunt eu acum,un trup care vrea sa se pretinda a fi viu.Cat de viu poate fi un trup amortit care se tira...si abia se tira ,a carui inima bate haotic intr-un ritm uitat de timp???Ce sunt eu ,ce a mai ramas din mine sau ce am devenit?Am fost oare prinsa la limita a doua intervale, diferite, de timp din ceea ce numesc destin implacabil ?? oare ceea ce am trait a fost un esec grandios intr-una din piesele care se joaca acum pe marea scena a vietii? Intrebari si intrebari , ale caror raspunsuri ezita sa apara.Nici eu nu mai stiu ce sa cred despre "eu"-l meu si despre ceea ce ,acum ,cu rezervata admiratie, numesc "my life".Parti de suflet mi-au fost disecate ,analizate cu minutiozitate,amanunte mai mult sau mai putin picante ...mai mult fabulatii, speculatii si creatii ale uneia sau mai multor minti bolnave au "vandut ieftin" la colt de strada.Asa m-am descoperit ca fiind un mic VIP ,nedeclarat oficial, intr-o lume "bolnav de mondena" ,o lume in care E GRESIT sa credem ca oamenii destepti nu sunt prea destepti pentru a nu-i incadra in "hienele de la coltul strazii",o lume in care pana si cel de langa tine,el,aproapele, te vinde!!!